Teatru - Silviu Purcarete

„Teatru - Silviu Purcarete” de Adriana Mocca

anul XVI Nr. 4 (207)

April 2004

Despre Silviu Purcarete si spectacolele sale de la Craiova care au facut înconjurul marilor festivaluri de teatru din lume s-au folosit cam toate adjectivele din dictionar. Ubu-rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Orestia, Danaidele l-au propulsat pe regizor dincolo de granitele românesti tocmai în Franta, ca director al Centrului Dramatic National din Limoges pe care l-a condus vreme de 6 ani. Astazi are propria companie la Lyon si continua sa regizeze în Europa teatru sau opera. Desi locuieste la Paris, "acasa" înseamna tot România iar Craiova este un fel de "resedinta secundara" la care Purcaretetine enorm, o legatura inefabila care depaseste granitele unei colaborari profesionale. Oamenii care populeaza acel spatiu, de la subsolurile atelierelor pâna la podul masinariei de scena au dezvoltat de-a lungul timpului un sentiment de o stranie ambivalenta fata de acest artist, fara contururi precise si confuz nostalgic atât la polul luminos cât si la cel întunecat.

21 martie sau solstitiul de primavara a fost ziua premierei spectacolului "Cum doriti sau Noaptea de la spartul târgului" de William Shakespeare, în regia lui Silviu Purcarete la Teatrul National din Craiova. Titlul original "A douasprezecea noapte" a fost adaptat de regizor: "piesa e o comanda facuta de regina Elisabeta, care obisnuia sa închida ciclul de petreceri începute de Craciun si sa le termine în aceasta a douasprezecea noapte cu un spectacol special. Asta i-a cerut lui Shakespeare: o piesa de Boboteaza, de Sfântul Ion. Asa ca am ezitat între a-i spune "Noaptea de la sfârsitul chefurilor" sau "Noaptea de la spartul târgului". Tristetea care-l apuca pe român la Sfântul Ion este incomparabila, nu exista melancolie mai mare în sufletul unei natiuni decât când se termina petrecerile începute de Craciun. E o mare tristete. Acesta e sentimentul de la "spartul târgului", un sentiment de sfârsit de lume pe care nimeni nu-l traieste mai bine, ca natie, decât românii", explica Purcarete în interviul acordat lui Patrel Berceanu din caietul-program al spectacolului.

Iliria, spatiu iluzoriu shakespearian, a fost interpretat ca tarâm al delirului erotic si al fanteziei. Cuvântul care revine obsedant aproape este nebunie iar personajele sunt purtate ca de o forta ascunsa în dansul lasciv al iubirii. Travestiul Violei în tânarul Cezario declanseaza pasiunea Oliviei, iubita de Orsino, de care la rându-i Viola e îndragostita. Malvolio cade nebuneste prada unei farse care pune la cale asa zisa iubire a Oliviei fata de intendentul ei. Personajele aristocrate Viola si Orsino îsi petrec timpul între carti, bufonul Feste face aprecieri dezmatate la adresa cuvintelor. Scenografia semnata de Purcarete e compusa din decorul bibliotecii reale a teatrului. Sunt chiar dulapurile si mesele acelea. O bucatarie cu strictul necesar, un frigider din care iese uneori ca în vis Sir Andrew si un aragaz dotat la care se gateste de-adevaratelea completeaza impresia de supra-realism concret. Peretele de oglinda dubleaza actiunile scenice iar sirul de costume la vedere proiecteaza demersul regizoral în lumea artei unde nebunia nu e nociva, e de-a dreptul necesara. Si mai sunt piticii, multi la numar, urmasii piticului din gradina de vara. In "Noaptea de la spartul târgului" Purcarete face cu ochiul în oglinda amintirii tuturor celorlalte spectacole puse în scena la Craiova.

Daca în ultimele sale doua creatii de la Sibiu, Cumnata lui Pantagruel si Pilafuri cu parfum de magar , regizorul renuntase aproape definitiv la text, în Cum doriti cuvântul este privilegiat si potentat de minutia pauzelor, a respiratiilor muzicale, uneori a incantatiei. Dialogurile briliante dintre sir Toby (Ilie Gheorghe) si sir Andrew (Nicolae Poghirc), ale bufonului Feste (Valentin Mihali), citirea scrisorii de catre Malvolio (Constantin Cicort) sunt desenate cu tehnica de caligraf. Olivia (Cerasela Iosifescu) tânjeste dupa dragoste în ritmul lenevos al unei rostiri senzuale iar tacerile îi sunt locuite concentrat de suspine înnabusite aristocratic. Interpretarea actoriceasca are ceva din perfectiunea si rigoarea haiku-ului. Purcarete sublimeaza energia artistilor în vibratie inteligenta creând câteva scene antologice. Fiecare dintre actorii participanti la acest spectacol are sansa extraordinara de a fi aici diferit, oferind o noua fateta a personalitatii lor.

Muzica lui Vasile Sirli interpretata live de Ion Butnaru la pian completeaza senzatia de participare privilegiata la dulcele delir al ultimei nopti de petrecere. E un spectacol de vazut si revazut precum cartile minunate la care te întorci de-a lungul timpului. Un concentrat de melancolie si gratie.